Au trecut deja doua luni de cand merg la sala si spre mirarea mea (si a altora, sunt convinsa :D), o sa-mi fac si al treilea abonament. Si sper ca si al patrulea, si tot asa :). Recunosc ca am trecut prin toate starile, initial uram zilele de marti si joi cand aveam intalnirea cu “le pam-pam”. Au fost zile cand abia puteam merge din cauza febrei musculare si in zilele astea imi doream sa nu mai calc vreodata in sala de fitness, dar faptul ca am fost cu le husband a contat destul de mult. M-a incurajat atunci cand eram cu moralul la pamant, si vreau sa cred ca, la randul meu, si eu am facut asta pentru el. Adica, sigur asa e. Ca el e mai lenes decat mine :P. Na, ca am zis-o! (sigur imi iau omoru’ mai tarziu) 😀
Acum incepe sa-mi placa. Dar inca sunt in procesul de auto-convingere :D. Am inceput sa mergem si in zilele in care nu avem intalnire cu instructorul, deci e un big step pentru mine :). Si prin “zilele” ma refer la inca o zi pe saptamana in afara de cele doua :D. Si asta pentru ca am inceput sa ne cunoastem mai bine. Eu si “le pam-pam”, sau, mai bine zis, el pe mine. Stie sa ma gadile la orgoliu, incat sa fac exercitiile fara sa-mi mai dau ochii peste cap (cum am facut in prima luna) si-mi arata mereu ca pot mai mult decat cred eu. Si asta ma tine motivata. Cel putin deocamdata. Vedem peste 6 luni cum stau lucrurile :D.
Bravo! Tine-o tot asa!
Multumesc! Deocamdata ma tin tare pe pozitii :).
Nu ai voie sa folosesti cuvinte ca “Deocamdata” in contextul asta 😀
Am inteles, sa traiti! :))